V-am menționat că acum puțin timp am făcut o scurtă vizită la Vârghiș. Am mers împreună cu prietenii de la Open Bar la Polixenia Estate, unde tocmai s-a deschis restaurantul. Ei s-au ocupat de partea tehnică și au instalat un La Marzocco Linea Mini R și o râșniță JAY, noi am venit cu cafeaua. De acum, dacă ajungeți la Polixenia, să știți că asta o să găsiți în cești.
Și chiar sperăm să ajungeți, pentru că locul e superb. Castelul, curtea, împrejurimile, restaurantul, toate ne-au plăcut foarte tare. Camerele sunt poate și mai frumoase și se vede câtă atenție a fost pusă în amenajarea lor. Au personalitate, sunt gândite până la cele mai mici detalii și se potrivesc foarte bine cu locul în care te afli. Cafeaua noastră a ajuns și aici, sub formă de capsule, așa că o puteți bea și în cameră, nu doar în restaurant.
Noi am mers la Vârghiș pentru toate astea și am nimerit (nu chiar din greșeală) în zilele în care prietenii de la Taste of Transylvania au ocupat mesele de la Polixenia cu mâncare și scaunele cu oameni minunați. Au fost acolo bucătari, fondatori și oameni din echipele unora dintre cele mai bune restaurante din țară, oameni care povestesc despre mâncare și gastronomie, cum sunt Călătorii și Farfurii, comediantul Micutzu, și el pasionat de gastronomie, și mulți alții. Cu unii ne știam, pe alții i-am cunoscut acolo. Important e că după foarte puțin timp stăteam cu toții la aceeași masă.
![]()
Dacă prietenii de la Taste of Transylvania te invită la masă, te așezi
Și ar fi bine să vii flămând. În prima zi am avut prânz, apoi cină și, undeva pe parcurs, am pierdut șirul farfuriilor. Au fost supe, cărnuri, deserturi și multe alte lucruri care au continuat să vină pe masă. Am gustat din aproape tot ce am putut și am mâncat atât de bine încât și acum visăm la preparatele de acolo.
Alături ne-au fost și prietenii de la Carassia, așa că pe mese au fost și vinurile lor spumante și champagne. Am stat mult la masă, am mâncat, am băut vin bun, am râs, am povestit, am făcut turul castelului, după care ne-am întors la mâncare. Un program foarte bun, dacă ne întrebați pe noi.
Ce ne-a plăcut mult a fost că toată lumea a fost foarte relaxată. Prietenii de la Taste of Transylvania au pregătit totul atât de bine încât noi am putut pur și simplu să ne bucurăm de ce se întâmpla. Să mai încercăm un preparat, să mai stăm cu cineva la povești, să ne plimbăm prin castel și să revenim la masă. Cei de la Polixenia au făcut și ei jumătate din treabă, pentru că e greu să alegi un decor mai bun pentru toate astea.A doua zi dimineață ne aștepta în curtea castelului o masă lungă de mic dejun și, din nou, foarte multă mâncare. După ziua precedentă, nu credeam că mai putem. Se pare că am putut. Și de data asta am venit și noi cu ceva la masă: cafeaua.
Cu o zi înainte, prietenii de la Open Bar au instalat aparatul și râșnița, iar acum cafeaua noastră ajungea în ceștile tuturor. Recunoaștem că ne-a plăcut mult să vedem masa aia plină cu preparate Taste of Transylvania și cu cafeaua pe care o prăjim noi.
Cam asta e una dintre părțile noastre preferate din tot ce facem. Cafeaua ne tot plimbă. Ajunge în locuri noi și, de foarte multe ori, ne duce și pe noi după ea. Așa ajungem să cunoaștem oameni, să legăm prietenii, să facem proiecte împreună și, din când în când, să bem cafeaua noastră la o masă lungă în curtea unui castel. Deloc rău.
La Polixenia, cafeaua noastră rămâne parte din experiență. O găsiți în restaurant, pregătită pe noul setup, și în camere, sub formă de capsule. Nouă ne place mult că și-a găsit locul aici.
Noi, în schimb, a trebuit să plecăm după micul dejun. Aveam un alt proiect și nu mai puteam rămâne, lucru de care ne-a părut și mai rău după ce am văzut ce au făcut ceilalți în continuare. Au mers la spa, au mai stat împreună și, la un moment dat, s-au pus cu toții pe gătit. Cu bucătarii și oamenii care erau acolo, vă dați seama că exact partea asta n-ai vrea s-o ratezi.
Noi am ratat-o, dar o să ne luăm revanșa la Ghimeș. Pentru că toate zilele astea de la Vârghiș au fost, de fapt, un mic teasing pentru ce urmează între 3 și 6 septembrie la Lunca de Jos. Atunci ne revedem la Taste of Transylvania, unde mesele devin mult mai mari.
După ce am mâncat la Polixenia, noi știm deja că vrem să vedem ce urmează. Ne bucurăm și pentru oamenii pe care cafeaua i-a adus în jurul nostru. Prietenii de la Open Bar, cu care facem proiecte și drumuri împreună. Oamenii de la Polixenia, care au făcut ceva atât de frumos la Vârghiș și care au ales cafeaua noastră pentru locul lor. Prietenii care ne-au pus la masă și au avut grijă să plecăm de acolo cu chef să ne întoarcem. Carassia și toți oamenii pe care i-am cunoscut în zilele astea.
A fost foarte bine la Vârghiș. Atât de bine încât Ghimeș a intrat automat în calendar. Dacă vă place mâncarea foarte, foarte, foaaaarte bună, să veniți și voi. Luați-vă bilet și ne vedem la Lunca de Jos.
Noi aducem cafeaua.