În cele ce urmează, îmi voi asuma riscul de a face o comparație exacerbată, fiindcă până la urmă, așa stau lucrurile și cu drumul pe care-l parcurgem servind o cafea, inițial „asezonată” cu multe lingurițe cu zahar, iar mai apoi una simplă, neagră, bogată în arome complementare. Între ele, poți regăsi și dulceața naturală și subtil de nobilă a laptelui corect preparat, ce completează gustul cafelei tale preferate.
Începuturile sunt tot timpul mai grele și au nevoie de o perioadă de adaptare. Dar, sunt incitante. Adu-ți aminte de primul pas pe holul facultății. Priviri, zumzete, persoane noi, nesiguranță și o nouă aventură. Acum imaginează-ți prima sorbitură de cafea: o mireasmă curajoasă, o culoare ostilă ce ți-a lăsat un gust amar. Noroc că ai avut zahăr. Ca să supraviețuim, trebuie întotdeauna să ne adaptăm la situațiile noi ce le întâlnim. Astfel, noi avem puterea de a transforma orice întâmplare într-o dulce amintire sau un moment pe care preferăm să-l dăm uitării. Cu două lingurițe de zahăr, ai transformat o experiență, ai schimbat o matriță. Ai personalizat-o, ai făcut-o să fie a ta. Așa vei face și în continuare, în viață sau la facultate.
Imaginează-ți primul curs, prima față care ți-a zâmbit atunci când ai dat-o în bară cu un răspuns. Fața aceea va fi mereu precum o ceașcă de cafea ce te așteaptă caldă, gata să-ți ofere energie suficientă pentru a o da din nou în bară! Pe lângă acestea, să ne amintim puțin și de responsabilități, căci și cana murdară trebuie să fie spălată de cineva. Odată cu facultatea, începi să realizezi că nu mai ești dădăcit de nimeni, iar orice faci are un ecou undeva, cândva, cumva. Dacă acel ecou e un abur dens, sufocant, sau o mireasmă florală delicioasă, depinde doar de tine. În urma ta, acum, rămâne zaț. Asta înseamnă că tot ceea ce faci, lasă o urmă pe planeta asta sau urmează a o face. Iar tu ești responsabil de fiecare pas al tău.
La responsabilitate e bine să te gândești și atunci când te decizi să bei o cafea. Ești oarecum răspunzător cu propriul răsfăț, la fel cum și în facultate trebuie să știi să păstrezi un echilibru între notele de trecere și zilele de mahmureală. Odată cu trecerea timpului, începem ușor să ruginim. Crema de lapte de la cappuccino se lasă, iar glumele acelea despre „ăia care lucrează, ăia responsabili” au asupra noastră un efect de bumerang. Și deodată nimic nu mai e dulce. Poți să pui o linguriță de zahăr cu vârf Himalaian, căci gustul va fi la fel de amar. Viața începe, dar nu-și anunță startul. Și nu e cafeaua de vină, ci tu. Fiindcă te-ai schimbat. Ai început să înțelegi cuvântul „responsabilitate” și ai învățat să apreciezi momente, dar mai ales detalii.
Ziua ta devine un du-te – vino: te trezești, bei o cafea pe fugă, scrii la curs, iar apoi te pregătești de job. Ușor, începi să apreciezi o cafea corect extrasă, ca un program bine făcut, fără ore prea multe că greșești extracția espresso-ului, dar nici nu uiți să lași apa să curgă prin portafiltru prea mult, că ziua are doar 24 de ore. Zahărul devine o cicatrice plăcută. Cafeaua ta nu mai are nevoie de nimic dulce. O bei neagră, bucurându-te de aburii ce pictează marea negră. Responsabilitatea te-a învățat să fii disciplinat, să respecți un sistem și să te respecți pe tine. Nu de alta, dar o cafea de origine, culesă manual, bob cu bob, vine cu o anume responsabilitate și o încărcătură nobilă. A pune zahăr este ca și cum ți-ai citi notițele kilometrice din anul întâi, când scriai tot, cu vârf de Himalaia, iar acum, în anul trei ai învățat ce însemnă esențialul.
O cafea de origine se îmbracă cu arome complementare ce răsar din pământul bogat, de unde au luat naștere și ți-s dăruite pentru un moment de deconectare. Condimentează și personalizează ceașca de cafea cu multe amintiri, ce sunt cusute pe un fir narativ care se alimentează din aromele cafelei și își croiesc drum prin pământul crăpat de oroarea unei dimineți greoaie, irigând canelele creierului. Alimentează-ți dimineața cu momente de daydream și meditație, nu cu zahăr. Prima înghițitură timidă, luată gentil cu buzele puternic strânse, parcă pregătite de impact, din licoarea neagră, neîndulcită, va fi grea. Ca și examenul de licență, când, la prezentare ai ignorat orice plan făcut de acasă și te-ai bazat pe instinct și creație. Fă-o și acum. Ai încredere în tine că ai făcut alegerea corectă, dar și în calitatea cafelei ce urmează să o consumi. Apoi, odată ce sorbi și lași gura să fie invadată de o poveste autentică, vei putea să fredonezi ușor „Gaudeamus Igitur”. Ai scăpat. Un nou bagaj, o nouă aventură. Ai rămas cu multe amintiri, noi prieteni, cunoștințe pe care încă nu știi dacă le vei folosi și, sper, fără zahăr în cafea!