Normal că îmi aduc aminte cum a fost prima oară. A fost mult mai bine decât mă așteptam, mai ales după ce s-a consumat povestea. Inima îmi bătea atât de tare și atât de frumos încât m-am îndrăgostit pe loc. Mai precis, pe drum. S-a întâmplat în benzinărie în Sighișoara, în drumul meu Cluj – Brașov. A fost un cappuccino. Nu mai băusem cafea până atunci. Adică gustasem de câteva ori, dar nu mi-a plăcut niciodată. Ba totuși, o dată mi-a plăcut foarte tare: adusese un prieten niște Juan Valdez delicios, de care bineînțeles, nu am mai găsit apoi.
A urmat și a doua oară și a n-a oară, tot în benzinăria din Sighișoara. Cred că a fost un soi de fidelitate acordată primului. Apoi mi-am dat seama, că mai presus de gust, devenisem dependentă de stare. Știți bancul cu Iepurașul luând x și convingând toate animalele să alerge prin pădure (dacă nu îl știați, vi l-am stricat)? Așa sunt eu după cafea. Inima îmi bate cu un milion de bătăi pe minut, creierul mi se învârte cu un milliard de rotații și conexiuni pe ora cu efect maxim, iar nivelul serotoninei dă să spargă indicatoarele. Beatitudine, nu alta. Iar cei din jurul meu nu au cum să nu se implice (să fie implicați, mai degrabă), să nu contribuie la duiumul de idei care îmi vin sau să nu primească energie.
Și-uite așa am început să beau cafea. Am trecut apoi la următorul nivel: diverse moduri de preparare, diverse specii de cafea. Acum sunt cu french press și origini (azi, Columbia). O cunoscătoare, ai zice. Nu tocmai, pentru că, fără nicio urmă de sentiment de vinovăție, o pângăresc cu lapte și zahăr. Reminiscențe de la primul, probabil.
Relația noastră este atât de specială încât mă asigur că suntem împreună în fiecare loc magic în care ajung: pe Champs Elysees, în Casa Batllo sau o piațetă cu soare și porumbei. Oriunde merg, există acel loc de băut cafeaua – cu priveliște, cu poveste și cu recunoștință.
Ce urmează? Alte încercări. Ar fi păcat să rămân fidelă unui gust, unui loc sau unui moment al zilei, când ceea ce urmează după este mai presus de orice. Aproape orice.
Descriere Daiana: Daiana folosește cafeneaua pe post de birou de fiecare dată când pășește pe meleaguri clujenești. Este antreprenoare și trainer de parenting și adoră să observe tot ce e frumos în jur. Când nu e la Cluj, cafeaua care o trezește în fiecare dimineață și-o prepară pe un frenchpress, cu boabe prăjite și măcinate de Prăjitoria Olivo.