Gândindu-mă eu, la ce titlu se i s-ar potrivi unui coffee story din Bucureştiul de altădată, mi-am amintit de Ion Vasilescu şi al său „Suflet candriu, de papugiu”, nu de alta dar, cafegiu-papugiu, rimează... În schimb, candriu, „cine să-l înţeleagă?” Drept care, am căutat în DEX şi, de unde întotdeauna am crezut că sinonimul pentru candriu e candid, am fost cvasi dezamăgită să constat că, nici vorbă! Mă rog, dacă un suflet candid e de regulă niţel aiurit, mai merge... Cu toate acestea, definiţia dată de DEX nu se potriveşte cafegiilor armeni, or, despre ei vreau să vă povestesc, una, alta...
Începând cu anii 1800, vechile mahalale bucureștene Popa Soare, Mântuleasa şi Olari au ţinut loc de casă pentru câteva sute de armeni, stabiliţi cu tot cu familii pe malurile Dâmboviţei. La un recensământ din 1820, în Mahalaua Podul Mogoşoaia (Calea Victoriei de azi), au fost înregistraţi 259 de capi de familie originari din Armenia, dintre care foarte mulţi se ocupau cu negustoria, vânzând tutun sau cafea, în vreme ce alţii erau blănari, curelari, marochineri. Dezvoltarea comunităţii armeneşti s-a întrerupt odată cu sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când a intervenit procesul de naţionalizare, iar puterea comercială a etnicilor armeni a slăbit considerabil şi foarte mulţi au emigrat, mai ales în America.
O legendă a comerţului interbelic de cafea este Avedis Carabelaian, unul dintre cei mai mari cafegii pe care i-a avut România. Continuatorul său contemporan se numeşte Gheorghe Florescu, cel pentru care cafeaua nu-şi poate găsi locul decât într-un templu. Aşa că, astăzi are propriul său Templu al Cafelei, după cum îl numește el însuşi, „Delicatese Florescu”, pe strada Radu Cristian, lângă Piaţa Rosetti. Numele Avedis, care în limba armeană înseamnă „bună vestire” se pare că i-a purtat noroc.
Avedis Carabelaian ajunge în România cândva prin anul 1915, cucereşte „lumea bună“ a Bucureştiului şi devine în scurt timp furnizorul de cafea al Casei Regale a României. Totul datorită reţetelor sale unice de preparare a cafelei. Reţete care îi vor fi încredinţate peste ani, ucenicului său, Gheorghe Florescu.
„Armenii au fost izgoniţi din Constantinopole în aprilie 1915 când a început masacrul cunoscut în istorie sub numele de genocidul armean. Familia Carabelaian număra 24 de membri. Dintre aceştia 22 au fost asasinaţi de către soldaţii turci. El, împreuna cu tatăl lui, Garabet Carabelaian, au supravieţiuit şi au ajuns în Bucureşti. Aici au deschis o cafenea de elită. Ca urmare a genocidului armean, în România s-au refugiat cam toţi marii cafegii armeni din Constantinopol şi în perioada interbelică am avut aici un paradis al cafelei. Erau peste 100 de cafegii. Când mi-am început eu activitatea erau 40 de armeni cafegii în tot Bucureştiul şi mirosea oraşul ăsta numai a cafea! Cafea naturală...” - povesteşte Gheorghe Florescu într-un interviu acordat lui Stelian Tănase.
În martie 1971, Gheorghe Florescu preia de la mentorul său Avedis Carabelaian magazinul de cafea şi dulciuri de pe Hristo Botev nr. 10. Treptat, locul acesta devine un adevărat punct de reper al boemei artistice din Capitală. Are drept clienţi numeroase personalităţi ale vieţii literare, artistice şi medicale, dar şi figuri importante din Justiţie, Miliţie şi Securitate. La 4 martie 1977, blocul din Hristo Botev 10 se prăbuşeşte însă, printr-un extraordinar noroc, Gheorghe Florescu scapă cu viaţă.
În anii '80, lupta pentru aprovizionarea noului său magazin se dovedeşte extrem de riscantă. În aprilie 1985 este arestat şi condamnat la 11 ani de închisoare. Eliberat condiţionat în 1988, se angajează din nou în comerţ. Participă la evenimentele din decembrie 1989, apoi la „fenomenul Piaţa Universităţii”, ca şofer personal al unor jurnalişti americani. În octombrie 1990, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia rămâne cu o hemipareză pe partea dreaptă. Reînvață să scrie cu mâna stângă şi după patru ani de muncă intensă, în 2007, reuşeşte să termine cartea sa de memorii „Confesiunile unui cafegiu”.
La 7 iulie 2010, în ciuda crizei economice, Gheorghe Florescu a reușit să-și împlinească visul de-o viață. A deschis, împreună cu familia sa, primul magazin de cafea gourmet din București, reînnodând cea mai bună tradiție a vechilor cafegii armeni, din punctul în care o lăsase, fără voia lui, în urmă cu 25 de ani. Și-a împlinit inclusiv dorinţa de a produce un brand de cafea dedicat mentorului său: Avedis Divin Caffee.
Există câteva locuri unde poți să bei cafea bună în Bucureşti, cumpărată de la „Delicatese Florescu” dar, scrie Alina Barbu pentru Food story: „cel mai savuros mod de a bea cafeaua bună este în curtea mică a prăvăliei. Aici, la o masă acoperită de o copertină, auzi zumzetul centrului cât timp iți tragi sufletul lângă o ceașcă de cafea. Dacă ai noroc, poate domnul Florescu te va observa și va ieși afară să te întrebe cum iți place cafeaua. Iar la plecare, vei avea în rucsac sau în geantă o punguță cu cafea încă fierbinte, după ce a fost râșnită special pentru tine. Și o poveste nouă, pe care nu o știai, despre licoarea pe care o bei zi de zi”.
Magdalena Vaida