Nu cunoșteam mare lucru despre zona de Nord a Europei, în afară de povești cu vikingi (care nu pot să spun că m-au pasionat vreodată), sănii trase de câini, Aurora Boreală, Moș Crăciun sau, dacă preferați lucruri mai pământești, IKEA, Alexander Skarsgård și Ingrid Bergman. Cu toate acestea, nu am stat prea mult pe gânduri la ideea de a pleca în Suedia cu o bursă Erasmus pe 6 luni. Pot spune că euforia de la aflarea veștii s-a menținut până cu mult după plecarea dintr-o zi friguroasă de ianuarie, fiind întreruptă pe alocuri doar de mormanul de hârtii completate și kilometri alergați prin oraș de la un birou UBB la altul.
Era Anul Domnului 2011, iar eu tocmai terminasem semestrul I din anul III la Comunicare și Relații Publice. Organizată fiind din fire, am periat cu nesaț zeci de pagini de internet, încercând să mă familiarizez, încă de la distanță, cu o nouă cultură, poate chiar opusă, cuvinte, mâncare, oameni și traseul optim de la cămin la facultate, în orașul gazdă – Jönköping. M-am străduit să nu îmi scape nimic, însă toate informațiile nu prea aveau cum să mă pregătească pentru tot ceea ce urma să experimentez.
Primul contact cu Suedia a fost unul neașteptat, deoarece aeroportul din Göteburg arăta ca o imensă hală părăsită, iar orașul în sine părea cel puțin gri, trist și murdar. Întunecimea apăsătoare a miezului iernii era desprinsă parcă dintr-o poezie de Bacovia și credeam că totul se va termina acolo și atunci. Povestea mea de dragoste cu Suedia avea să moară încă din fașă. Sau cel puțin așa am crezut.
La fel ca unei iubiri proaspete, căreia îi acorzi o nouă șansă, Fascinația Nordului a început pentru mine de abia după câteva zile de acomodare. Din fericire, Jönköping avea să fie un orășel studențesc tare simpatic, nu la fel de animat ca și Clujul, însă plin de spații verzi, lacuri, case pitorești și magazine cochete.
Foarte înalți și foarte blonzi, suedezii erau bucuroși să lase paltonul pentru pantaloni scurți, la primele raze ale soarelui de februarie și nu aveau nicio problemă în a se plimba cu părul ud pe stradă. Răceala nordică a acestei națiuni nu este doar un mit și, deși aparent deschiși și prietenoși, poate fi o luptă de lungă durată până să le pătrunzi în case și în suflete. De aceea, de cele mai multe ori, noi studenții adoptați, legam prietenii între noi, împărtășind entuziasmul noutății și dorul de casă.
Suedia este o țară în care lucrurile par să fie așezate, iar în afara unor fenomente naturale impresionante, viața este una liniștită. Drumurile sunt impecabile, curățenia exemplară, casele de lemn, foarte îngrijite, arată în mare parte la fel, iar în fiecare vei găsi cel puțin o duzină de obiecte de la IKEA. Ferestrele nu au perdele, dar au în schimb lămpi (ați ghicit, tot de la IKEA), iluminând o țară care pare să nu aibă nimic de ascuns.
În afară de aspectele care țin de infrastructură (apropo, în Suedia am întâlnit pentru prima dată Wi-Fi în tren și autocar), m-au fascinat soarele de la miezul nopții, pe timp de vară, respectul față de natură și multitudinea spațiilor verzi (Suedia este acoperită de păduri în proporție de 55%), căluțul Dala – simbol național, întâlnit pretutindeni, și frumusețea capitalei Stockholm, numită pe bună dreptate ”Veneția Nordului” (OK, după Wikipedia mai sunt alte 36 de orașe poreclite ”Veneția Nordului”, dar asta e o altă poveste).
Credeați că am să las pe dinafară partea despre mâncare și cafea? În sfârșit ajungem și la aceasta! Sufletul meu gurmand și papilele gustative au tresărit de bucurie la repetatele întâlniri cu bufetul suedez (Smörgåsbord), la mama lui acasă. Mâncarea suedeză înseamnă mai mult decât clasicele chifteluțe (de la IKEA sau nu), favoritele fiind heringul, somonul, cartofii sub diferite forme, dulceața de merișoare, pe care suedezii o combină cam cu orice fel de mâncare, pâinea crocantă și nelipsitele cuiburi cu scorțisoară, o adevărată obsesie națională. Ca un fapt divers, un suedez obișnuit mănâncă într-un an prăjituri și foietaje echivalente cu 316 cuiburi cu scorțișoară, iar totalul național ar fi de 148.766.006 kg de dulciuri pe an, cam cât greutatea a 350.000 de elani.
Fascinantă este și pasiunea suedezilor pentru cafea, nu degeaba fiind printre cei mai mari băutori din lume ai acestei licori. Pauza de cafea este un adevărat ritual, asemenea ”Ceaiului de la ora 5”, iar pentru a o venera, suedezii au inventat propriul lor cuvânt pentru aceasta: Fika. Nicio zi nu este completă fără cel puțin 2-3 Fika, în unele companii nordice fiind chiar obligatorie. Fika este mai mult decât o simplă pauză de cafea: este un moment pentru a ieși din ritmul alert al fiecărei zile și a te bucura de lucrurile bune din viața ta.
În Suedia, cafeaua este un element pe care îl aștepți cu nerăbdare, un moment în care te oprești din tot ceea ce faci și pur și simplu savurezi clipa. În nebunia lumii moderne, cu toții avem nevoie de o scuză pentru a încetini puțin ritmul. Suedezii preferă să nu traducă cuvântul Fika, pentru că nu vor ca el să își piardă din semnificație și să devină o simplă pauză de cafea. Pentru mulți dintre noi, a fost printre primele cuvinte în suedeză pe care le-am învățat, imediat după Hej! (Salut!) și Tack! (Mulțumesc!).
Fika este un fenomen social, un motiv întemeiat pentru a-ți rezerva un moment de calitate cu tine însuți, cu colegii de serviciu, cu prietenii sau cu familia. Fika poate avea loc la orice oră, acasă, la birou sau în cafenea. În mediul de lucru, Fika este un bun prilej pentru a te deconecta și a te relaxa în compania colegilor. Luată mai întâi în jurul orei 10:00, iar apoi pe la 15:00, Fika sporește productivitatea, stimulează schimbul de idei și deschiderea față de colegi. Nu încerca să dai de cineva la telefon în această perioadă, probabil nu vei reuși.
Cred că fiecare dintre noi putem găsi o modalitate prin care să încorporăm Fika în viețile noastre. Poate de prea multe ori, pauza înseamnă a sta pe telefon și a verifica pagina de Facebook, serile sunt dedicate proiectelor întârziate, iar cafeaua de dimineață o bem în pas grăbit spre birou sau la volan. Deseori ne e dor să avem o conversație veritabilă și, așteptând momentul potrivit, s-ar putea să nu mai apară. Așa că hai să ne rezervăm acum o Fika pentru cei dragi, iar dacă pare greu la început, am pregătit câteva trucuri care să ne ajute procesul.
1. Fă-te comod. Este prima regulă a Fika, iar suedezii au și un cuvânt pentru asta: mysigt.
2. Ia-ți o cafea. Acasă, la birou, în parc sau în cafeneaua ta preferată.
3. O gustare merge perfect! Dulce sau sărată, ca să fie pauza mai lungă.
4. Cheamă-ți prietenii. E momentul să depănați amintiri.
5. Repetă. Nu te limita la o singură Fika, bucură-te de momentul de răgaz în fiecare zi.
Despre Patricia: Când nu face jocuri de cuvinte în mediul digital, călătorește oriunde i se oferă ocazia. Dacă ar putea, doar asta ar face, dar conștiința nu o lasă să își abandoneze responsabilitățile de zi cu zi. Lectura e o altă mare pasiune, pe care o savurează cel mai bine de pe șezlong. În rest, e o gurmandă veritabilă, neratând nicio oportunitate de a testa cele mai noi localuri din Cluj și din călătoriile sale, desigur.