Iunie e mereu despre căpșuni și adieri parfumate de caprifoi, despre chicoteli lungi de copile, garden tea parties și pliuri șifonate de rochițe. Pasteluri… multe pasteluri și aripi de nalbițe care traversează cerul azur.
Așa începe fiecare vară, cu luna mea. Iunie mi-a părut dintotdeauna o sărbătoare continuă: începea jucăuș cu ziua de 1, continua cu primele seri calde și lungi sub clar de lună și stele, cu venirea din Paris a unchiului meu încărcat cu prințese și balerine în miniatură (erau splen-di-de toate!), infinite povești francofone de care m-am îndrăgostit ireversibil și multă, prea multă ciocolată cu arome de Alpi.
14 era înconjurat cu roz și inimioare în calendarul meu, fiindcă era ziua lui Bunu’, implorat vară de vară să alerge fluturii din grădină și să mi-i dăruiască, pentru ca un minut mai târziu eu să-i eliberez eroic înapoi în văzduh, spre disperarea lui. Urmau coronițele de flori și mult așteptata vacanță, îmbrățișări lungi cât pentru o vară și apoi verificarea finală a wishlist-ului propriu. Era veșnic atât de lung, stufos și mâzgălit, scris și rescris, atent prioritizat, pentru ca pe 18 iunie toate dorințele de peste an să se îndeplinească!
Tot ce rămânea nescris suflam în aer departe, printre nori, o dată cu lumânările de pe tort. Ahh, tortul! We have a lasting affair, him and I... e o minune vanilată, întotdeauna în straturi însiropate perfect, care strivesc necruțător de savuros căpșuni roșu-aprinse, fiindcă mama face un soi de magie an de an. E tortul care niciodată nu ajunge, peste care năvălește toată familia, și din al cărui firmituri am învățat că importanți sunt cei cu care împărtășești clipe, povești, zâmbete, intersecții și amintiri, indiferent de timp sau spațiu.
Magie se poate crea oriunde și ține prea puțin de elixiruri și numere predestinate, zodii și vrăji. Iar uneori e atât de neașteptată, încât trebuie să o prinzi strâns și să te umpli de fiecare sutime a ei!
Tot în iunie îmi amintesc că am văzut și prima stea căzătoare... eram mică și mirosea a bujori ciclam în jur. Cred că dorința n-a agățat codița cometei, fiindcă nu s-a îndeplinit, dar mi-am propus s-o relansez în Univers pe o monedă aruncată în Fontana di Trevi, la prima vizită în Roma. Era vară și atunci când m-am îndrăgostit pentru prima dată, ori când am crezut că-mi va ieși o rețetă simandicoasă de soufflé. Ambele au crescut prea puțin, ori am deschis eu prea repede ușa cuptorului...
Cert e că între timp am crescut eu. Dar încă mai caut curcubeie rătăcite în colț de cer, mă bucur la fel de prima ploaie de vară și îmi pudrez până la strănut nasul cu polenul bujorilor, îmi iau avânt desculță pe hamacul deja peticit și mă înțep în firișoarele proaspete de iarbă. Tortul de căpșuni e în continuare tradiția aniversară pregătită impecabil de mama, dar crema vanilată îmi iese acum și mie! Și cuprinde tot, de la căpșuni aromați, la nopțile pierdute sub stele, printre regine parfumate și greieri gălăgioși, de la roua proaspătă și primii fluturi din stomac, la tot ce e frumos de simțit și împărtășit.
Pentru un pic de magie de vară, voilà la Cremè Chantilly: pregătită rapid din ½ l de lapte clocotind și infuzat câteva minute cu un baton de vanilie; timp în care într-un bol 4 gălbenușuri se îmbină spumos cu 125 g de zahăr pudră. Laptele infuzat se toarnă apoi treptat peste gălbenușurile îndulcite. Mixul complet se reîncălzește la foc mic, amestecând frecvent până ce crema se îngroașă. Dar nu trebuie să fiarbă. După 10 minute, minunăția vanilată e aproape gata! O poți pune în boluri, pahare, testa cu degetul, degusta de pe spatulă sau întinde între straturi de blat pufos.
Dar presar-o cu căpșuni, multe căpșuni... fiindcă a sosit luna Iunie!
Despre Simona: Artist by soul, drawer and writer by passion, spune Simona despre ea. Crede în acel ”serendipity” despre care povestește mai sus, în întâlniri stelare dintre oameni, culori și cuvinte. Gătește niște macaroons și cannelés desprinse din Paradis și e amoureuse de toutes choses belles et de la vie parisienne. Combină de mică mai multe limbi în fiecare conversație, dar asta era deja evident, nu?